Ingerul Ranit

Sfantul Ioan Iacob - Savarsirea Cuvioasei Maria EgipteancaIn vremea noptii langa apaIn lunca Sfantului IordanAsteapta cautand in zareUn pustnic Calamonitean.Ce ai batranule Parinte, De esti asa nerabdatorSi tot privesti in "ceea parte"Cu ochiul tau iscoditor?Ai pus vreo undita in apaSi n-o gasesti la locul eiSau la loc mai bun de pescuireDe ceea parte poate vrei?Dar asta nu se face noaptea, S-o faci mai bine de cu ziSi-i lucru de mirare Avvo, Ca-ti vine dor a pescui!Asa s-ar fi mirat oricineVazandu-l pe batran sezandLa miezul noptii langa apa(Pescar pe el l-ar fi crezand).Dar dupa cum se vede treabaNu-i este lui de pescuitDe sta asa in nemiscare, Rugandu-se necontenit.Privind mai bine, vom cunoasteCa este? Pustnicul Zosima?, El poarta mantie in spate, La piept: Epitrahil si schima.Un vas bisericesc in mana, El tine prea cuviinciosAvand Dumnezeiescul SangeCu Sfantul Trup al lui Hristos.In vremea asta el asteaptaDin ceea parte de Iordan, Sa vie spre impartasire"Sihastra de neam Egiptean".Un an de zile se-mpliniseDe cand s-a inteles cu eaS-aduca "Sfintele" BatranulSi-acuma ea intarzia!In mintea lui i se strecoaraO banuiala cu fior:"Dar poate nu mai sunt eu vrednicSa vad acum acel <>!Si daca vine ce voi face?De luntre nu m-am ingrijit!"Acestea cugetand BatranulUn plans amar l-a napadit.Dar numai iata ca zarestePe Sfanta pustnica venindDeasupra apei (ca pe gheata)Mirat o vede el pasind.Pe trupul ei parlit de soareSi ca o scandura uscatEa poarta doar o zdreanta vechePe care Pustnicul i-a dat.In ziua cand era sa moaraAtuncea s-a impartasitSi pentru asta pe ZosimaMai inainte l-a vestit.Caci vrand sa moara nestiutaI-a zis sa vie la un anS-o afle ca mai inaniteDe ceea parte de Iordan.Cu multa nerabdare AvvaIn anul urmator venindAflat-a trupul CuvioaseiDe un an de zile adormit.Iar in nisip era scrisoareCu ziua savarsirii ei:Ca-i este numele "Maria"S-o-ngroape dupa obicei.Cantandu-i cele cuveniteSedea Batranul cugetand, Ca nu avea nici o unealtaSa-i faca groapa in pamant!Dar, O! Minune prea slavita!Venind un leu infricosat, Cu ghearele scobind indata, Mormantul Sfintei a sapat!Apoi plecandu-se cucernicIn pace el s-a departatIar pustnicul cu multe lacrimiCinstitul trup a ingropat!