Ingerul Ranit

Iisus in celula – Radu Gyr
Azi noapte Iisus mi-a intrat in celula.O, ce trist si ce-nalt parea Crist!Luna venea dupa El, in celulaSi-L facea mai inalt si mai trist.
Mainile Lui pareau crini pe morminte,Ochii adanci ca niste paduri.Luna-L batea cu argint pe vestminteArgintandu-I pe maini vechi sparturi.
Uimit am sarit de sub patura sura:- De unde vii, Doamne, din ce veac?Iisus a dus lin un deget la guraSi mi-a facut semn ca sa tac.
S-a asezat langa mine pe rogojina:- Pune-mi pe rani mana ta!Pe glezne-avea urme de cuie si ruginaParca purtase lanturi candva.
Oftand si-a intins truditele oasePe rogojina mea cu libarci.Luna lumina, dar zabrelele groaseLungeau pe zapada Lui, vargi.
Parea celula munte, parea CapatanaSi misunau paduchi si guzgani.Am simtit cum imi cade capul pe manaSi-am adormit o mie de ani…
Cand m-am desteptat din afunda genuna,Miroseau paiele a trandafiri.Eram in celula si era luna,Numai Iisus nu era nicairi…
Am intins bratele, nimeni, tacere.Am intrebat zidul: nici un raspuns!Doar razele reci, ascutite-n unghere,Cu sulita lor m-au strapuns…
- Unde esti, Doamne? Am urlat la zabrele.Din luna venea fum de catui…M-am pipait… si pe mainile mele,Am gasit urmele cuielor Lui.